pristăvì - explicat in DEX

pristăvi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRISTĂVÍ, pristăvesc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A muri. – Din sl. prĕstaviti sen.

pristăvi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
pristăví², pristăvésc, vb. IV refl. (înv.; despre oameni) a numi pristav (pe cineva).

pristăvi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
pristăví (pristăvésc, pristăvít), vb. refl. – A muri. Sl. prĕstaviti sę (Cihac, II, 291; Miklosich, Slaw. Elem., 41). – Der. pristăvie, s. f. (moarte). Înv.

pristăvi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!pristăví (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pristăvéște, imperf. 3 sg. se pristăveá; conj. prez. 3 să se pristăveáscă

pristăvì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pristăvì v. a muri: s´a pristăvit fericitul Domn OD. [Slav. PRĬESTAVITI, lit. a se strămuta].