pristol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRISTÓL, pristoluri, s. n. Masă din mijlocul altarului unei biserici, pe care se țin obiectele necesare oficierii liturghiei;
p. gener. altar. [
Var.: (
înv. și
reg.)
prestól, prastól s. n.] – Din
sl. prĕstolŭ.pristol (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pristól (pristóluri), s. n. – Altar, masă din altar. –
Var. prestol, înv. preastol. Sl. prĕstolŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 294),
cf. bg.,
rus. prestol, sb. prjestol.pristol (Dicționaru limbii românești, 1939)pristól n., pl.
oale (vechĭ
prestol și
preastol, d. vsl.
prĭestolŭ, tron, d.
stolŭ, tron; bg. rus.
prestól, tron, pristol. V.
stoliță, stolnic). Sfînta masă, masă din mijlocu altaruluĭ. Altar.
pristol (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRISTOL, com. în
jud. Mehedinți, situată pe
stg. Dunării, la granița cu Bulgaria și Iugoslavia; 1.782
loc. (2003). Produse
alim. Biserica
Sf. Nicolae (sfârșitul
sec. 19), în satul
P.pristol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pristól s. n.,
pl. pristóluripristol (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pristol n. V.
prestol: din pristolul dela Roma să dau calului ovăz EM.