pristoi (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pristoí1, pristoiésc, vb. IV (înv.) a debarca.
pristoi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pristoí (-oésc, -ít), vb. – A zăbovi, a sta, a înceta. Cuvînt în care se confundă două verbe
sl.,
pristojati și
prĕstajati (Tiktin).
Sec. XVI,
înv.