pistornic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pistórnic (pistórnice), s. n. – Sigiliu de lemn care se imprimă pe prescuri. –
Var. pristornic, p(r)istolnic. Sl. pĕsta, probabil prin intermediul unei forme *
pĕstovĭnikŭ „sigiliu” (Tiktin).
Der. din
sl. prĕstolĭnikŭ (
cf. pristol), propusă de Candrea, pare mai puțin certă.
Pristornic (
var. pristenior),
s. n., pe lîngă „sigiliu” mai denumește și planta (Abutilon Avicennae).