pristav (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRISTÁV, (
1, 2)
pristavi, s. m., (
3)
pristavuri, s. n. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Persoană care anunța populației știrile oficiale; crainic. ♦ Funcționar administrativ; ispravnic.
2. S. m. Vătaf pe moșia unui boier.
3. S. n. (
Înv.) Comunicare oficială, ordonanță, poruncă. – Din
sl. pristavŭ.