prispuliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRISPULÍȚĂ, prispulițe, s. f. Diminutiv al lui
prispă (
1); prispișoară, prispușoară. –
Prispă +
suf. -uliță.prispuliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prispulíță (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. prispulíței; pl. prispulíțe