prisositor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRISOSITÓR, -OÁRE, prisositori, -oare, adj. (
Înv.) Care prisosește; inutil. –
Prisosi +
suf. -tor.prisositor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prisositór (
înv.)
adj. m.,
pl. prisositóri; f. sg. și
pl. prisositoáreprisositor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prisositor a. care prisosește.