prisosință - explicat in DEX

prisosință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRISOSÍNȚĂ, prisosințe, s. f. Prisos (1); belșug. ◊ Loc. adv. Cu prisosință = din belșug, din plin; fig. în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit. – Prisosi + suf. -ință.

prisosință (Dicționaru limbii românești, 1939)
prisosínță f., pl. e (d. prisosesc). Prisos, starea în care lucrurile prisosesc, supraabundanță [!]: prisosință de mîncare, din prisosința inimiĭ vorbește gura. Cu prisosință, cu prisos, maĭ mult de cît [!] trebuĭe.

prisosință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prisosínță s. f., g.-d. art. prisosínței; pl. prisosínțe

prisosință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prisosință f. stare prisositoare, abundanță.