prisos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent;
p. ext. belșug, abundență. ◊
Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus;
p. ext. (care este) inutil, fără rost. ◊
Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug.
2. (La
pl.;
înv. și
reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din
ngr. perissós.prisos (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)prisós (prisoáse), s. n. – Surplus, îndestulare, excedent. –
Var. pristos. Ngr. περισσός „abundent” (Cihac, II, 691; Murnu 47; Pușcariu,
Lr., 261). –
Der. prisosi, vb. (a fi în plus),
cf. ngr. περισσεύω „a prisosi”;
prisoseală (
var. prisosință),
s. f. (belșug);
prisoselnic (
var. prisositor),
adj. (care este de prisos, excedentar).
prisos (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; surplus, excedent. ◊
Loc. adj. și
adv. De prisos = (care este) în plus;
p. ext. inutil, fără rost. ◊
Loc. adv. Cu prisos = în plus;
p. ext. din plin, din belșug. ♦ Belșug, abundență.
2. (La
pl.;
înv. și
reg.) Terenuri agricole care prisoseau moșierului și pe care acesta le arenda țăranilor. [
Pl. și:
prisoase. –
Var.: (
reg.)
pristós s. n.] –
Ngr. perissos.prisos (Dicționaru limbii românești, 1939)prisós n., pl.
oase saŭ
urĭ (ngr. și vgr.
perissós, abundant [!], de prisos, nefolositor, d.
peri, în prejur [!]). Ceĭa ce e maĭ mult de cît [!] trebuĭe, excedent, supraabundanță:
dațĭ săracilor din prisosu vostru, un prisos de o mie de francĭ. De prisos (loc. adj. și adv.), superfuŭ, inútil, zădarnic, degeaba:
lucrurĭ de prisos, a vorbi de prisos. Cu prisos (loc. adv.), cu prisosință. – Și
pristós (Munt. Pop.).
prisos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prisós (surplus)
s. n.,
pl. prisósuriprisos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prisos n.
1. ceeace e mai mult decât trebue:
dați săracilor din prisosul vostru; 2. abundanță:
atâta prisos de bucate; de prisos, superfluu, nefolositor:
cheltuieli, vorbe de prisos. [Gr. bizantin PERISSÓS, abundant].