primat - explicat in DEX



primat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRIMÁT1 s. n. Importanță primordială; întâietate, primordialitate. – Din lat. primatus, fr. primat.

primat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRIMÁT2, primate, s. n. (La pl.) Ordin de mamifere superioare, plantigrade, cu degetul mare opozabil, cu mamele pectorale, cu creierul foarte dezvoltat, din care fac parte omul și maimuța; (și la sg.) animal care aparține acestui ordin. – Din fr. primate.

primat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRIMÁT3, primați, s. m. Cel mai înalt grad în vechea ierarhie a bisericii ortodoxe și catolice. ◊ (Adjectival; în sintagma) Mitropolit primat = (în trecut) titlu dat primului mitropolit al unei țări; patriarh. – Din fr. primat, lat. primatis.

primat (Dicționar de neologisme, 1986)
PRIMÁT s.m. Arhiepiscop, primul mitropolit al țării. [< fr. primat, lat. primatus].

primat (Dicționar de neologisme, 1986)
PRIMÁT s.n. Întâietate; superioritate. [Pl. -turi, -te. / < fr. primat, it. primato].

primat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRIMÁT1 s. n. întâietate, primordialitate; superioritate. (< lat. primatus, fr. primat)

primat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRIMÁT2 I. adj. (despre prelați) primul în grad. II. s. m. primul mitropolit al țării. (< fr. primat, lat. primas, + -tis)

primat (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) *primát n., pl. urĭ (lat. primatus). Calitatea de primat (de superior în rang). V. întîĭetate.

primat (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) *primát adj. m. (lat. primas, -átis). Epitet al mitropolituluĭ din Bucureștĭ față de cel din Ĭașĭ în ainte [!] de marele războĭ. Subst. Prelat superior în rang: arhiepiscopu Lyonuluĭ era primatu Galiilor, primatu vechiĭ Româniĭ e azĭ patriarh. S. n., pl. e (subînț. „animal”) orĭ f., pl. e (subînț. ființă). Zool. Animale din clasa cea maĭ înaltă, în care se consideră maĭmuțele și omu. V. mamifere.

primat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!primát1 s. m., pl. primáți