prici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÍCI1, priciuri, s. n. Pat rudimentar;
spec. pat (de scânduri) pentru un număr mare de persoane, folosit în dormitoarele comune. – Din
germ. Pritsche.prici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRICÍ2, pricesc, vb. IV.
Refl. recipr. (
Înv. și
reg.) A se certa. – Din
price.prici (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)prici3, príciuri, s.n. (reg.)
1. scobitură în zidul pivniței în care se păstrează lucruri; prichici.
2. prispă (la casele țărănești).
3. leaț bătut în exteriorul casei, pe care se fixează tencuiala.
prici (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pricí2,
pricésc, vb. IV (reg.) a povesti, a relata.
prici (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)pricí1, vb. refl. – A se certa, a se bate (Papahagi 1925; Săcel). – Din price „neînțelegere, ceartă” (< sl. pritĭca „cauză„, cf. slov. pritčati se „a se certa”).
prici (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)príci2, -uri, s.n. – Pat rudimentar, folosit în dormitoare comune sau în penitenciare: „Pe prici de piatră șăzând, / Și la domni, jupân zâcând” (Bârlea 1924: 64). – Din germ. Pritsche „platformă, paletă; pat simplu de lemn în garnizoană” (Țurcanu 2005).
prici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!prici s. n.,
pl. príciuriprici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pricí (a se ~) (
înv.,
reg.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se pricéște, imperf. 3
sg. se priceá; conj. prez. 3
să se priceáscăpricì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pricì v. a căuta price.