pricăji - explicat in DEX

pricăji (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRICĂJÍ, pricăjesc, vb. IV. Refl. (Reg. și fam.) A se sfriji, a se pipernici, a slăbi. – Din pricaz. Cf. sl. prokažati.

pricăji (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
pricăji, pricăjesc v. r. (reg.) a se sfriji, a se pipernici, a slăbi

pricăji (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!pricăjí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se pricăjéște, imperf. 3 sg. se pricăjeá; conj. prez. 3 să se pricăjeáscă

pricăjì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pricăjì v. Mold. a se schimba în rău, a se strica: i s’a pricăjit norocul AL. [Slav. PRIKAZATI, a se arăta].