prețălui(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PREȚĂLUÍ,prețăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și pop.) A prețui, a evalua. – Preț + suf. -ălui.
prețălui(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) prețăluí(a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prețăluiésc, imperf. 3 sg. prețăluiá; conj. prez. 3 să prețăluiáscă