prețuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREȚUITÓR, prețuitori, s. m. Expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor. [
Pr.:
-țu-i-] –
Prețui +
suf. -tor.prețuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prețuitór (-țu-i-) s. m.,
pl. prețuitóriprețuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prețuitor m. cel ce prețuește.