prețios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREȚIÓS, -OÁSĂ, prețioși, -oase, adj. 1. Care are, reprezintă o mare valoare materială, spirituală, morală etc.; care este de mare preț, de mare importanță; scump. ◊
Metal prețios v. metal. Piatră prețioasă v. piatră. ♦ Pe care cineva îl prețuiește, îl stimează, îl iubește mult.
2. De un rafinament exagerat, căutat; lipsit de simplitate și de naturalețe; afectat. [
Pr.:
-ți-os] – Din
fr. précieux, lat. pretiosus, it. prezioso.prețios (Dicționar de neologisme, 1986)PREȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Cu preț, cu valoare mare; scump.
2. (
Fig.) De un mare rafinament; afectat. ♦ (
s.f.) Femeie afectată în vorbire și în purtări. [Cf. fr.
précieux, it.
prezioso, lat.
pretiosus].
prețios (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. care reprezintă o valoare; scump. 2. (despre stil, limbaj, oameni) de un rafinament exagerat, lipsit de naturalețe; pedant, pretențios, afectat. (< fr.
précieux, lat.
pretiosus, it.
prezioso)
prețios (Dicționaru limbii românești, 1939)*prețiós, -oásă adj. (lat.
pretiosus). Scump, de mare preț:
haĭne prețioase. Fig. Foarte ĭubit:
un amic prețios. Foarte folositor:
un amic, un timp prețios. Afectat ca să pară nobil (fr.
précieux):
stil prețios. S. f. (fr.
précieuse). Femeĭe afectată în vorbă și manieră ca să pară nobilă:
Molière a ridiculizat prețioasele. S. n. Modu de a vorbi și de a se purta al prețioaselor. Adv. Ca prețioasele:
a scrie prețios. Metale prețioase (saŭ
nobile), auru, platina, și argintu.
Petre [!] prețioase (saŭ
scumpe), geme, (diamante, rubine, topaze ș. a.).
prețios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prețiós (-ți-os) adj. m.,
pl. prețióși; f. prețioásă, pl. prețioáseprețios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prețios a.
1. de mare preț:
calitate prețioasă; 2. fig. scump:
amiciția voastră ne e prețioasă. [Lat. PRETIOSUS].