prezuma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREZUMÁ, prezúm, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A presupune (
1); a estima. – Din
fr. présumer.prezuma (Dicționar de neologisme, 1986)PREZUMÁ vb. I. tr. (
Rar) A judeca după anumite probabilități; a presupune. [P.i.
prezúm. / < fr.
présumer, cf. lat.
praesumere].
prezuma (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREZUMÁ vb. tr. a presupune; a estima. (< fr.
présumer)
prezuma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prezumá (a ~) (
livr.)
vb.,
ind. prez. 3
prezúmăprezumà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prezumà v. a judeca după unele probabilități, a presupune.