prezerva (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREZERVÁ, prezérv, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A apăra, a păzi de un rău, de un pericol. – Din
fr. préserver, lat. praeservare.prezerva (Dicționar de neologisme, 1986)PREZERVÁ vb. I. tr. A preveni, a păzi de un rău (fizic sau moral). [P.i.
prezérv. / < fr.
préserver, cf. lat.
praeservare].
prezerva (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREZERVÁ vb. tr., refl. a (se) feri, a (se) păzi de un rău. (< fr.
préserver, lat.
praeservare)
prezerva (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prezervá (a ~) (
livr.)
vb.,
ind. prez. 3
prezérvăprezervà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prezervà v. a feri de un rău fizic sau moral:
a prezerva de contagiune.