prevăzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREVĂZĂTÓR, -OÁRE, prevăzători, -oare, adj. Care ia din timp măsuri pentru a preîntâmpina unele neplăceri care i s-ar putea întâmpla, care știe să evite neplăcerile; care dovedește prudență; prudent, precaut. –
Pre1 +
văzător (după
fr. prévoyant).
prevăzător (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREVĂZĂTÓR, -OÁRE adj. care prevede; prudent, precaut. (după fr.
prévoyant)
prevăzător (Dicționaru limbii românești, 1939)prevăzătór, -oáre adj. Care prevede, precaut:
cel prevăzător se pricepe să evite multe pericule. V.
prudent.prevăzător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prevăzătór adj. m.,
pl. prevăzătóri; f. sg. și
pl. prevăzătoáreprevăzător (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prevăzător a. care prevede cele viitoare și iea măsuri dinainte.