prevențiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREVENȚIÚNE s. f. v. prevenție.prevențiune (Dicționar de neologisme, 1986)PREVENȚIÚNE s.f. v.
prevenție.
prevențiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*prevențiúne f. (mlat.
praevéntio, -ónis, d.
praevenire, praeventum, a preveni. V.
convențiune). Opiniune favorabilă saŭ contrară formată în ainte [!] de judecată:
evitațĭ prevențiunile. Jur. Starea unuĭ prevenit în justiție. Timpu petrecut de un arestat în arestu preventiv în ainte de judecată:
a face patru lunĭ de prevențiune. – Și
-énție.prevențiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prevenți(un)e f.
1. opiniune formată fără cercetare serioasă:
evitați prevențiunile; 2. starea unui acuzat închis înaintea judecății:
a fi în prevenție.