prevaricațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREVARICAȚIÚNE, prevaricațiuni, s. f. (
Livr.) Abatere de la îndatoririle de serviciu; abuz, delict comis de un funcționar aflat în exercițiul funcțiunii, ♦ Trădare a cauzei, a intereselor cuiva. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. prévarication, lat. praevaricatio, -onis.