prevala (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREVALÁ, prevalez, vb. I. (
Livr.)
1. Intranz. A avea preponderență; a predomina.
2. Refl. A se folosi de ceva, a face uz de ceva în vederea realizării unui scop. – Din
fr. prévaloir, lat. praevalere.prevala (Dicționar de neologisme, 1986)PREVALÁ vb. I. 1. intr. A avea avantaj, a predomina.
2. refl. A trage un folos din ceva, a se folosi de ceva. [Cf. fr.
prévaloir, lat.
praevalere, it.
prevalere].
prevala (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREVALÁ vb. I. intr. a avea întâietate, preponderență; a predomina. II. refl. a se folosi, a face uz de ceva. (< fr.
prévaloir, lat.
praevalere)
prevala (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)prevalá (prevaléz, prevalát), vb. refl. – A predomina; a face uz de ceva.
Lat. praevalere (
sec. XIX).
prevala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prevalá1 (a ~) (a predomina)
vb.,
ind. prez. 3
prevaleázăprevala (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prevalá2 (a se ~) (a se folosi)
vb. refl.,
ind. prez. 3
se prevaleázăprevalà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prevalà v.
1. a avea mai multă valoare:
opiniunea sa a prevalat; 2. a trage folos din:
a se prevala din averea sa.