pretură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRETÚRĂ, preturi, s. f. (În vechea organizare administrativ-teritorială a României) Instituție în care își exercita funcția un pretor (
3); serviciul pretorului; local unde funcționa acest serviciu. – Din
lat. praetura, fr. préture.pretură (Dicționar de neologisme, 1986)PRETÚRĂ s.f. 1. (
Ist.; la romani) Demnitatea și funcția de pretor.
2. (
În trecut) Serviciul pretorului (3); local unde funcționa acest serviciu. [< lat.
praetura, cf. fr.
préture].
pretură (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRETÚRĂ s. f. 1. (la romani) demnitatea, funcția de pretor. 2. (în trecut) serviciul, funcția pretorului (3); local unde își exercita funcția. (< lat.
praetura, fr.
préture)
pretură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pretúră s. f.,
g.-d. art. pretúrii; pl. pretúri