preț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)preț (préțuri), s. n. –
1. Sumă de bani dată pentru un bun. –
2. Valoare. –
3. Echivalent.
Lat. prĕtium (Pușcariu 1377; Candrea-Dens., 1442; REW 6746),
cf. it. prezzo, prov. pretz, cat. preu, sp. prez. –
Der. prețui, vb. (a valora, a aprecia; a costa);
prețuitor, adj. (apreciator, amator de lupte cu tauri);
prețuială, s. f. (valoare, estimare);
prețălui (
var. prețelui),
vb. (
Mold., a valora, a estima);
prețăluitor, s. m. (evaluator, estimator);
prețios, adj., din
fr. précieux; prețiozitate, s. f. (caracter al prețioaselor din
sec. XVII), din
fr. préciosité. Miklosich,
Slaw. Elem., 41, îl lega pe
a prețălui cu
sl. prĕcĕniti.