pretorian - explicat in DEX



pretorian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRETORIÁN, -Ă, pretorieni, -e, adj., s. m. 1. (La romani) Care aparține pretorului, privitor la pretor. ◊ Gardă pretoriană = unitate militară care constituia garda personală a pretorului (mai târziu a împăraților romani). Provincie pretoriană = provincie administrată de un pretor. 2. S. m. Soldat roman din garda pretoriană. [Pr.: -ri-an] – Din lat. praetorianus, fr. prétorien.

pretorian (Dicționar de neologisme, 1986)
PRETORIÁN, -Ă adj. Care ține de pretor, al pretorului (1). ♦ Gardă pretoriană = corp de soldați care formau garda pretorului în vechea Romă, și, mai târziu, garda personală a împăraților romani. // s.m. Soldat din garda pretoriană. [Pron. -ri-an, pl. -ieni, -iene. / cf. fr. prétorien, lat. praetorianus].

pretorian (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PRETORIÁN, -Ă I. adj. care ține de pretor, al pretorului (1). ♦ gardă ~ă = corp de soldați care formau garda pretorului în vechea Romă și, mai târziu, garda personală a împăraților romani. II. s. m. soldat din garda pretoriană. (< lat. praetorianus, fr. prétorien)

pretorian (Dicționaru limbii românești, 1939)
*pretorián, -ă adj. (lat. praetorianus). De pretor, al pretoruluĭ: cohorta pretoriană (care în timpu imperĭuluĭ a ajuns să fie garda împăratuluĭ). Al gardeĭ împăratuluĭ la vechiĭ Romanĭ: soldat pretorian. S. m. pl. Soldațĭ din această gardă (care, cu timpu, se obrăznicise [!] ca și mameluciĭ în Egipt, ĭeniceriĭ în Turcia și strelițiĭ în Rusia). Fig. Soldațĭ revoltațĭ care caută să impună șefuluĭ voința lor. Provincie pretoriană, administrată de un pretor. Dreptu pretorian, cel care rezultă din edictele pretoruluĭ.

pretorian (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PRETORIÁN, -Ă (‹ lat.) adj. Care ține de pretor (1), al pretorului (1). ◊ Gardă p. = unitate militară pentru paza personală a împăratului (înființată de împăratul August, 27 î.Hr.-14 d. Hr.) și formată din nouă cohorte recrutate din voluntari italici. Erau încartiruiți în jurul Romei. Din anul 23, avându-l la comandă pe Seianus, au dobândit o influență militară crescândă în politică, deținând în Roma imperială un rol important, uneori decisiv, în impunerea împăraților. A fost desființată în timpul domniei lui Constantin cel Mare.

pretorian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pretorián (-ri-an) adj. m., s. m., pl. pretoriéni (-ri-eni); adj. f. pretoriánă, pl. pretoriéne

pretorian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pretorian a. ce ține de un pretor: demnitatea pretoriană; gardă pretoriană, soldații care formau garda împăraților romani. ║ m. 1. soldat din garda pretoriană; 2. pl. fig. soldați demoralizați cari ajung să domineze.

pretorian (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pretorian a. originar din Pretoriul Săcuilor: la centru era pedestrimea, atât cea pretoriană cât și a Săcuilor BĂLC.