pretorat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRETORÁT, pretorate, s. n. (În vechea armată) Autoritate militară creată pe lângă marile unități, în timp de mobilizare și de război, cu atribuții în poliția administrativă și judiciară; sediul acestei instituții. –
Pretor +
suf. -at.pretorat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRETORÁT s. n. (în vechea armată) autoritate militară deținută de pretor (2). (< pretor + -at)
pretorat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pretorát s. n.,
pl. pretoráte