preterițiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRETERIȚIÚNE, preterițiuni, s. f. Figură retorică prin care autorul atrage atenția că nu vrea să aducă în discuție un anumit lucru, despre care totuși vorbește. [
Pr.:
-ți-u-] – Din
fr. prétérition.