preterit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRETERÍT, preterite, s. n. (
Gram.) Timp verbal care exprimă în unele limbi o acțiune trecută (echivalând cu perfectul simplu sau imperfectul). – Din
fr. prétérit, lat. praeteritum.preterit (Dicționar de neologisme, 1986)PRETERÍT s.n. Timp verbal în anumite limbi, prin care se exprimă o acțiune trecută. [< lat.
praeteritum, cf. fr.
prétérit, germ.
Präteritum].
preterit (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRETERÍT s. n. timp verbal, în anumite limbi, prin care se exprimă o acțiune trecută. (< fr.
prétérit, lat.
praeteritum)
preterit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preterít s. n.,
pl. preterítepreterit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preterit n.
Gram. una din formele verbale ale trecutului.