pretențios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRETENȚIÓS, -OÁSĂ, pretențioși, -oase, adj. 1. Care are pretenții multe sau mari, care așteaptă sau pretinde mult; exigent;
p. ext. mofturos, capricios.
2. Care vrea să dea impresia (nejustificată) de ceva deosebit, care vrea să pară sau crede despre sine mai mult decât este; plin de sine, încrezut.
3. Care cere o atenție deosebită, însușiri speciale. [
Pr.:
-ți-os] – Din
fr. prétentieux, it. pretenzioso.pretențios (Dicționar de neologisme, 1986)PRETENȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. Plin de pretenții; exigent.
2. Afectat, încrezut. [Pron.
-ți-os. / cf. fr.
prétentieux, it.
pretentioso].
pretențios (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRETENȚIÓS, -OÁSĂ adj. 1. plin de pretenții; exigent. 2. afectat, înfumurat, încrezut. (< fr.
prétentieux, it.
pretenzioso)
pretențios (Dicționaru limbii românești, 1939)*pretențiós, -oásă adj. (fr.
prétentieux. V.
con-tențios). Plin de pretențiune:
om, stil pretențios. Mofturos, cu multe gusturĭ:
un parvenit pretențios. Adv. Cu pretențiunĭ:
a scrie pretențios.pretențios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pretențiós (-ți-os) adj. m.,
pl. pretențióși; f. pretențioásă, pl. pretențioásepretențios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pretențios a. plin de pretențiune.