pretenție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRETÉNȚIE, pretenții, s. f. 1. Revendicare a unui drept; drept pe care și-l revendică cineva.
2. Convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale și cerința ca această convingere să fie împărtășită și de ceilalți; (la
pl.), aere de superioritate, ifose. ♦ Intenție, dorință, năzuință ambițioasă. ◊
Loc. adj. și adv. Fără pretenții = modest, potrivit (ca amploare, valoare etc.).
3. Exigență. – Din
fr. prétention.