presustvie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PRESÚSTVIE, presustvii, s. f. (Rusism
înv.) Instanță de judecată, judecătorie, tribunal. – Rus
prisutstvije.presustvie (Dicționaru limbii românești, 1939)presústvie f. (rus.
prisútstvie, prezență, ședință, d.
prisúščiĭ, prezent). 1800-1850. Pretoriŭ:
în presustvia judecătoriiĭ. – Și
-súdstvie și
-súsvie.presustvie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)presustvie f. od. pretoriu:
în presustvia judecătoriei AL. [Rus. PRISUTSTVIE, prezență, audiență].