presupoziție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRESUPOZÍȚIE, presupoziții, s. f. (Rar) Presupunere. – Din
fr. présupposition.presupoziție (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRESUPOZÍȚIE s. f. supoziție prealabilă, presupunere. (< fr.
présupposition)
presupoziție (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRESUPOZÍȚIE (‹
pre- +
supoziție)
s. f. Ceea ce este implicat ca premisă sau cadru fundamental al gândirii pentru a construi un argument valid ori un punct de vedere ce urmează a fi susținut. Formal,
p. este o propoziție al cărei adevăr este necesar fie pentru adevărul, fie pentru falsitatea altei propoziții; de
ex., propoziția „Ion a murit în mizerie” are ca
p. propoziția „Există o astfel de persoană ca Ion”.
presupoziție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)presupozíție (-ți-e) s. f.,
art. presupozíția (-ți-a), g.-d. art. presupozíției; pl. presupozíții, art. presupozíțiile (-ți-i-)