prestidigitator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRESTIDIGITATÓR, prestidigitatori, s. m. 1. Specialist în prestidigitație (care dă reprezentații publice); scamator.
2. Fig. Persoană care posedă o mare agilitate a mâinilor. – Din
fr. prestidigitateur.prestidigitator (Dicționar de neologisme, 1986)PRESTIDIGITATÓR s.m. Scamator specialist în prestidigitație. ♦ (
Fig.) Om abil în mișcările mâinilor. [< fr.
prestidigitateur].
prestidigitator (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRESTIDIGITATÓR s. m. specialist în prestidigitație; scamator. ◊ (fig.) om abil în mișcările mâinilor. (< fr.
prestidigitateur)
prestidigitator (Dicționaru limbii românești, 1939)*prestidigitatór, -oáre s. (fr.
prestidigitateur, formă stricată de la it.
prestigiatore, lat.
prestigiator. V.
prestidigitațiune). Scamator.
prestidigitator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prestidigitatór s. m.,
pl. prestidigitatóriprestidigitator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prestidigitator m. scamator.