prestațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRESTAȚIÚNE s. f. v. prestație.prestațiune (Dicționar de neologisme, 1986)PRESTAȚIÚNE s.f. v.
prestație.
prestațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*prestațiúne f. (lat.
praestátio, -statiónis, d.
praestare, a fi înainte, a proteja, a furnisa [!]. V.
stațiune). Acțiunea de a presta:
prestațiune de jurămînt. Impozit comunal în natură saŭ în banĭ destinat întrețineriĭ căilor județeneștĭ și comunale. – Ob.
-áție.prestațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prestați(un)e f.
1. depunere de jurământ;
2. impozit ce constă în zilele de lucru pentru repararea căilor județene și comunale:
prestațiunile în natură pot fi înlocuite cu bani.