presor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRESÓR, -OÁRE, presori, -oare, subst. 1. S. n. Tijă verticală cu picioruș care ține presat materialul pe placa mașinii de cusut.
2. S. m. și
f. Persoană specializată în prelucrarea materialelor cu ajutorul presei. – Din
fr. presseur.presor (Dicționar de neologisme, 1986)PRESÓR s.n. Dispozitiv la mașina de cusut care presează materialul pe placa mașinii. [Cf. fr.
pressoir].
presor (Dicționar de neologisme, 1986)PRESÓR1, -OÁRE s.m. și f. Lucrător la presă. [Cf. fr.
presseur].
presor (Dicționar de neologisme, 1986)PRESÓR3, -OÁRE adj. Care face să crească presiunea. [Cf. fr.
presseur, it.
pressore].
presor (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRESÓR1 s. n. dispozitiv la mașina de cusut care apasă materialul pe placa mașinii. (< fr.
pressoir)
presor (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRESÓR2, -OÁRE I.
adj. care face să crească presiunea. II. s. m. f. muncitor calificat care lucrează la presă; presator. (< fr.
presseur)
presor (Dicționaru limbii românești, 1939)presór, a
-urá v. tr. V.
presar.presor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)presór1 (persoană) (rar)
s. m.,
pl. presóripresor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)presór2 (dispozitiv)
s. n.,
pl. presoáre