presimțământ(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PRESIMȚĂMẤNT,presimțăminte, s. n. (Rar) Presimțire. – Presimți + suf. -ământ (după fr. pressentiment).
presimțământ(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) presimțămấnt (înv.) s. n., pl. presimțămínte