presimți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRESIMȚÍ, presímt, vb. IV.
Tranz. A simți dinainte, vag și instinctiv, ceea ce urmează să se întâmple. –
Pre1- +
simți (după
fr. pressentir).presimți (Dicționar de neologisme, 1986)PRESIMȚÍ vb. IV. tr. A prevedea, a simți (vag, instinctiv) ceva care va veni, care se va întâmpla. [P.i.
presímt și (pop.)
presímț, conj.
-tă. / după fr.
pressentir].
presimți (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRESIMȚÍ vb. tr. a simți dinainte, vag și instinctiv. (după fr.
pressentir)
presimți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)presimțí (a ~) vb.,
ind. prez 1
sg. și 3
pl. presímt, imperf. 3
sg. presimțeá; conj. prez. 3
să presímtăpresimțì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)presimțì v. a prevedea confuz printr´o simțire vagă și instinctivă.