presgarnitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRESGARNITÚRĂ, presgarnituri, s. f. Garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei mașini. – Din
fr. presse-garniture.presgarnitură (Dicționar de neologisme, 1986)PRESGARNITÚRĂ s.f. Garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei mașini, astfel montată încât să permită mișcarea acestui organ; presetupă. [Cf. fr.
presse-garniture].
presgarnitură (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRESGARNITÚRĂ s. f. garnitură de etanșare a unui organ mobil al unei mașini; presetupă. (< fr.
presse-garniture)
presgarnitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)presgarnitúră s. f.,
g.-d. art. presgarnitúrii; pl. presgarnitúri