prescriptibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRESCRIPTÍBIL, -Ă, prescriptibili, -e, adj. (
Jur.) Care se poate prescrie (
2), care este supus prescripției. – Din
fr. prescriptible.prescriptibil (Dicționar de neologisme, 1986)PRESCRIPTÍBIL, -Ă adj. (
Jur.) Care poate fi prescris. [Cf. fr.
prescriptible].
prescriptibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRESCRIPTÍBIL, -Ă adj. (jur.) care se poate prescrie. (< fr.
prescriptible)
prescriptibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*prescriptíbil, -ă adj. (fr.
préscriptible, d. lat.
praescriptus, prescris, cu suf.
-ble).
Jur. Care se poate prescrie:
drepturĭ prescriptibile.prescriptibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!prescriptíbil (pres-crip-/pre-scrip-) adj. m.,
pl. prescriptíbili; f. prescriptíbilă, pl. prescriptíbileprescriptibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prescriptibil a. care poate fi prescris:
drepturi prescriptibile.