prescriere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRESCRÍERE, prescrieri, s. f. Acțiunea de
a prescrie și rezultatul ei. –
V. prescrie.prescriere (Dicționar de neologisme, 1986)PRESCRÍERE Acțiunea de a prescrie și rezultatul ei; prescripție. [<
prescrie].
prescriere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*prescríere (pres-cri-/pre-scri-) s. f.,
g.-d. art. prescríerii; pl. prescríeri