prescrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRESCRÍE, prescríu, vb. III.
1. Tranz. A indica, a arăta; (
p. spec.) a recomanda medicamentele sau tratamentul de care are nevoie un bolnav.
2. Tranz. A stabili cu precizie ceea ce trebuie făcut; a dispune, a hotărî.
3. Refl. pasiv (Despre pedepse penale, drepturi de proprietate etc.) A se stinge, a înceta prin prescripție (
2); a-și pierde valabilitatea.
4. Tranz. (
Înv.) A transcrie un text. – Din
fr. prescrire (după
scrie).
prescrie (Dicționar de neologisme, 1986)PRESCRÍE vb. III. 1. tr. A ordona, a dispune precis ceea ce urmează să se facă; (
spec.) a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav.
2. (
refl.) (
Despre o datorie, o pedeapsă etc.) A se șterge prin prescripție. [Pron.
-scri-e, p.i.
-scriu. / < fr.
prescrire].
prescrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRESCRÍE vb. I. tr. a dispune precis ceva ce urmează să se facă; a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav. II. refl. (jur.; despre o datorie, o pedeapsă) a se stinge prin prescripție. (după fr.
prescrire)
prescrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!prescríe (a ~) (pres-cri-/pre-scri-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. prescríu, 2
sg. prescríi, 1
pl. prescríem, 2
pl. prescríeți; conj. prez. 3
să prescríe; imper. 2
pl. prescríeți; ger. prescriínd (-scri-ind); part. prescrísprescrie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prescrie v.
1. a ordona:
a prescrie un medicament; 2. a dobândi prin prescripțiune:
a prescrie o moștenire; 3. a-și face o obligațiune;
4. a se pierde prin prescripțiune.