preschimbare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PRESCHIMBÁRE,preschimbări, s. f. Faptul de a (se) preschimba. – V. preschimba.
preschimbare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !preschimbáre(pres-chim-/pre-schim-) s. f., g.-d. art. preschimbắrii; pl. preschimbắri