presar (Dicționar de argou al limbii române, 2007)presar, presari s. m. 1. (
intl.) polițist.
2. (
pub.) gazetar, ziarist, jurnalist.
presar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PRESÁR, presari, s. m. Presator. – Din
presă +
suf. -ar.presar (Dicționaru limbii românești, 1939)presár, a
-sărá v. tr. (d.
a săra. V.
sar 1). Răspîndesc pe deasupra sare pisată, zahăr pisat, făină, nisip orĭ alt praf:
a presăra zahăr pe plăcintă. Acoper [!] cu praf:
a presăra plăcinta cu zahăr. Diseminez, răspîndesc pe icĭ, pe colo:
a presăra santinele pe frontieră. Acoper punînd din loc în loc:
a presăra cîmpu cu santinele. Fig. Presar un discurs cu proverbe. – În est orĭ nord
presurá, eŭ présur, el présură (ca măsur, măsură). La Ret.
el présără, presărá. Forma
el presoară la uniĭ cărturarĭ îmĭ pare suspectă. Nu e cazu cu
înfășór, -oáră !