preromantism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREROMANTÍSM s. n. Curent literar din
sec. XVIII, anterior romantismului, care se caracterizează prin respingerea canoanelor clasicismului, prin adoptarea cultului sensibilității și al naturii, prin gustul pentru pitoresc și exotic etc. – Din
fr. préromantisme.preromantism (Dicționar de neologisme, 1986)PREROMANTÍSM s.n. Curent literar apărut în sec. XVIII, caracterizat prin lupta împotriva normelor rigide ale clasicismului, prin gustul pentru pitoresc și exotic, prin cultul sensibilității și al naturii, care a deschis drumul romantismului, principiilor și tendințelor acestuia. [Cf. fr.
préromantisme].
preromantism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREROMANTÍSM s. n. curent literar din a doua jumătate a sec. XVIII, care prefigurează romantismul, marcând unele direcții ale evoluției sale ulterioare. (< fr.
préromantisme)
preromantism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PREROMANTÍSM (‹
fr.)
s. n. Curent artistic apărut în a doua jumătate a
sec. 18, care prefigurează romantismul, marcând principalele direcții ale evoluției sale ulterioare și afirmându-se ca o încercare de a scoate arta de sub rigorile clasicismului și neoclasicismului.
P. se caracterizează prin adoptarea cultului sensibilității și al naturii, prin gustul pentru pitoresc și exotic etc. Unele dintre trăsăturile
p., ca sensibilitatea, motivul ruinelor și al mormintelor, peisajele nocturne misterioase, singurătatea, deznădejdea cauzată de trecerea timpului etc. au pătruns și în literatura română de la începutul
sec. 19. Reprezentanți: poeții lakiști, Walter Scott, Ed. Young, Th. Gray, Ossian, Chateaubriand, J.J. Rousseau, Volney, mișcarea „Sturm und Drang”, Ugo Foscolo, Herder, Schiller ș.a.
V. romantism.preromantism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preromantísm s. n.