prerafaelitism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRERAFAELITÍSM s. n. Curent artistic apărut în Anglia la mijlocul
sec. XIX care, pornind de la ideea că apogeul picturii este reprezentat de înaintașii lui Rafael, a militat pentru o artă de rafinament, antiacademică, paseistă, literaturizantă, ezoterică, moralizatoare. [
Pr.:
-fa-e-. –
Var.:
prerafaelísm s. n.] – Din
fr. préraphaélitisme.prerafaelitism (Dicționar de neologisme, 1986)PRERAFAELITÍSM s.n. 1. Doctrină estetică de la sfârșitul sec. XIX, care plasa apogeul picturii în operele predecesorilor lui Rafael.
2. Curent estetizant în literatura sec. XIX, care condamnă poezia decadentă, admițând literatura înaintașilor. [Pron.
-fa-e-, var.
prerafaelism s.n. / cf. fr.
préraphaélisme <
Rafael – pictor, sculptor și arhitect al Renașterii].
prerafaelitism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRERAFAELITÍSM s. n. curent afirmat deopotrivă în pictură și în poezie, în Anglia, la mijlocul sec. XIX, ca o reacție împotriva academismului, care, considerând operele predecesorilor lui Rafael ca apogeu al picturii, milita pentru o întoarcere la puritatea artei acestora. (< engl.
preraphaelitism, după fr.
préraphaélisme)
prerafaelitism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRERAFAELITÍSM (PRERAFAELÍSM) (<
engl.,
fr.)
s. n. 1. Curent artistic apărut în Marea Britanie în jurul anului 1849, sub influența teoriilor estetice ale lui J. Ruskin (în literatură) și ale lui D. G. Rossetti (în artă) și ca o reacție împotriva caracterului convențional al artei victoriene și a lipsei de ideal din epoca industrializării. Considerând că apogeul picturii l-a constituit perioada înaintașilor lui Rafael,
p. milita pentru o întoarcere la puritatea artei acestora. Influența manieristă a desenului spiritualizat și a coloritului delicat se asociază unui misticism estetizant. Reprezentanți: W. H. Hunt, J. E. Millais, T. Woolner,
F. G. Stephens, J. Collinson, Christina Rossetti, E. Burne-Jones, G. Frederic Watts. Organul oficial al
p. a fost revista „The Germ”.
2. Curent estetizant în literatura
sec. 19, care condamna poezia decadentă și admitea literatura înaintașilor.
prerafaelitism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prerafaelitísm s. n.