prepondera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREPONDERÁ, pers. 3
preponderează, vb. I.
Intranz. (
Livr.) A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. – Din
fr. prépondérer, lat. praeponderare.prepondera (Dicționar de neologisme, 1986)PREPONDERÁ vb. I. intr. A fi preponderent; a precumpăni, a predomina. [< lat.
praeponderare – a cântări mai greu].
prepondera (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREPONDERÁ vb. intr. a fi preponderent; a precumpăni, a predomina. (< fr.
prépondérer, lat.
praeponderare)
prepondera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preponderá (a ~) (
livr.)
vb.,
ind. prez. 3
prepondereázăpreponderà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preponderà v. a fi preponderant.