prepelicar - explicat in DEX

prepelicar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PREPELICÁR, prepelicari, s. m. Rasă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile lăsate în jos, folosită pentru vânatul mic; brac¹. – Prepeliță + suf. -ar. Cf. scr. prepelicar.

prepelicar (Dicționaru limbii românești, 1939)
prepelicár m. (d. vsl. *prĕpelka, prepeliță; sîrb. prepeličar. Cp. cu grănicer). Cîne [!] de vînat prepelițe, păturnichĭ, ĭepurĭ și alte vînaturĭ micĭ. V. copoŭ.

prepelicar (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
PREPELICÁR (‹ prepeliță) s. m. Grupă de câini de vânătoare de talie mare, cu urechile aplecate, folosită pentru vânatul mic (prepelițe, potârnichi etc.), pe care îl semnalează oprindu-se în fața lui, într-o poziție caracteristică; brac¹. Printre cele mai cunoscute rase de p. se numără: bracul de Weimar, bracul german cu păr scurt, bracul german cu păr sârmos.

prepelicar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prepelicár s. m., pl. prepelicári

prepelicar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prepelicar m. câine de vânat prepelițe, potârnichi, iepuri, etc.