prepeliță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÉPELIȚĂ, prepelițe, s. f. Pasăre migratoare din ordinul galinaceelor, de culoare brună, cu dungi pe spate, care se vânează pentru carnea ei gustoasă; pitpalac
(Coturnix coturnix). [
Acc. și:
prepelíță] – Din
bg.,
scr. prepelica.prepeliță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)prépeliță (prépelițe), s. f. – Pitpalac (Coturnix communis).
Mr. perpeliță. Bg. prĕpelica, sb.,
cr. prepelica (Miklosich,
Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 289; Conev 55), din
sl. plĕpelica. –
Der. prepelicar, s. m. (cîine de vînătoare).
prepeliță (Dicționaru limbii românești, 1939)prépeliță f., pl.
e (bg.
prĭepelica, sîrb.
prepelica, rus.
pérepel, masculu prepelițeĭ, și
perepëlka, femeĭa prepelițeĭ, rut.
perepela, perepelyca, ceh.
prepel, prepelice, prepelka, krepeláć krepelák [V.
pitpalac] și
krepelice, d. vsl.
prĭepelĭ și
plĭepelica, prepeliță). O păsărică galinacee călătoare maĭ mică de cît [!] păturnichea [!] și foarte căutată de vînătorĭ p. carnea eĭ gustoasă.
A fi apucat prepelița de coadă, a fi beat. – Și
prepelíță (nord).
prepeliță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRÉPELIȚĂ (‹
bg.,
scr.) Pasăre migratoare de câmpie din ordinul galiformelor, de
c. 18 cm lungime, de culoare brună, cu dungi pe spate (
Coturnix coturnix). Vânat apreciat pentru carnea gustoasă.
Sin. pitpalac (
2). O varietate domestică (
p. japoneză) este crescută pentru carne și îndeosebi pentru ouă, prescrise în alimentația dietetică.
prepeliță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prépeliță s. f.,
g.-d. art. prépeliței; pl. prépelițeprepeliță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prepeliță f. păsărică trecătoare din ordinul galinaceelor, are glas plăcut dar monoton, se vânează pentru carnea-i delicată
(Tetrao cothurnix); fam.
a prinde prepelița de coadă, Mold. a se îmbăta. [Slav. PREPELIȚA].