preparațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREPARAȚIÚNE s. f. v. preparație.preparațiune (Dicționar de neologisme, 1986)PREPARAȚIÚNE s.f. v.
preparație.
preparațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*preparațiúne f. (lat.
prae-parátio, -ónis). Pregătire, acțiunea de a prepara:
a vorbi, a predica fără preparațiune. Lucru, preparat:
o preparațiune chimică. Preparațiune anatomică, pĭesă disecată și conservată p. studiŭ. – Și
-áție și
-áre. V.
meditațiune.preparațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preparați(un)e f.
1. acțiunea de a (se) prepara;
2. modul de a prepara și lucrul preparat:
preparațiune anatomică.