preparator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREPARATÓR, -OÁRE, preparatori, -oare, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care pregătește ceva, care servește pentru pregătire; pregătitor.
2. S. m. și
f. Persoană care prelucrează anumite materiale pentru a obține un produs.
3. S. m. și
f. Membru al corpului didactic universitar care ocupă prima treaptă din ierarhia învățământului superior.
4. S. m. și
f. Persoană care dă lecții particulare unui elev; meditator. –
Prepara +
suf. -tor. Cf. fr. préparateur.preparator (Dicționar de neologisme, 1986)PREPARATÓR, -OÁRE adj. Care prepară. //
s.m. și f. 1. Persoană care prepară ceva.
2. Grad universitar imediat inferior asistentului; persoană care deține acest grad.
3. Meditator. [Cf. fr.
préparateur, lat.
praeparator].
preparator (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREPARATÓR, -OÁRE I.
adj. care prepară; preparatoriu. II. s. m. f. 1. persoană care combină anumite materiale etc. spre a obține un produs nou, a îmbunătăți calitatea unor produse etc. 2. membru al corpului didactic universitar (inferior în grad asistentului) care ajută pe profesori în activitatea științifică și didactică cu studenții. 3. meditator. (< fr.
préparateur, lat.
praeparator)
preparator (Dicționaru limbii românești, 1939)*preparatór, -oáre s. Care prepară (dă lecțiunĭ):
preparatoru unuĭ copil pentru un examin [!] (V.
meditator).
Preparator de laboratoriŭ, acela care prepară experiențele necesare lecțiuniĭ unuĭ profesor de științe. Adj. Preparatoriŭ:
clasă preparatoare.preparator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preparatór adj. m.,
s. m.,
pl. preparatóri; adj. f.,
s. f. sg. și
pl. preparatoárepreparator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preparator m.
1. cel ce prepară ceva;
2. persoană care prepară unui profesor de fizică sau de chimie cele necesare experiențelor cursului său.