preot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRÉOT, preoți, s. m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♦
Fig. Cel care slujește un ideal, o învățătură; apostol. ◊
Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Din
lat. presbiterum.